Executarea în stil mafiot a lui Virgil Madgearu și a lui Nicolae Iorga în acel „noiembrie însângerat“ 1940 a stârnit, de-a lungul timpului, o mulțime de întrebări. Vreme de două decenii, Haralamb Zincă s-a adâncit în studierea arhivelor, a dosarelor secrete, a declarațiilor și a cărților scrise în epoca și mai târziu despre acele evenimente, încercând să aducă unele clarificări. Noiembrie 1940. România este îndoliată după asasinarea economistului și politicianului Virgil Madgearu și a savantului și omului politic Nicolae Iorga de catre două comandouri legionare. Crimele au fost comise, se pare, ca represalii în urma Masacrului de la Jilava și a asasinării lui Corneliu Zelea-Codreanu (Iorga fiind considerat de membrii Gărzii de Fier drept autorul moral al uciderii Căpitanului). Cartea pe care o aveți înainte ne luminează anumite aspecte ale acelei perioade și încearcă să răspundă unei serii de întrebări: Cine a dat ordinul pentru asasinarea lui Virgil Mădgearu și a lui Nicolae Iorga? Câți legionari au făcut parte, de fapt, din comandourile ucigașe? Traian Boeru a susținut, de-a lungul a două decenii, că este nevinovat, că n-a participat la asasinarea lui Madgearu și nici la cea a lui Iorga. A fost el asasinul principal sau doar un țap ispășitor? Cine a descoperit, de fapt, cadavrul profesorului Iorga? De cate ori a fost împușcat Nicolae Iorga? Ce a fost adevărat și ce a fost fost născocit sau trecut cu vederea în documentele vremii?