"Merge și așa" - între adaptare istorică și deficit de responsabilitate Expresia "merge și așa" nu este doar o formulă colocvială. Ea funcționează ca un indicator cultural, ca un rezumat al unei anumite raportări la normă, la standard și la responsabilitate. În aparență benignă, formula ascunde un mecanism profund de ajustare socială acceptarea conștientă a unui rezultat inferior celui posibil, în absența unei constrângeri externe imediate. Această lucrare nu își propune să formuleze un rechizitoriu împotriva societății românești și nici să transforme o expresie populară într-un verdict identitar. Obiectivul este mai nuanțat: analiza unei mentalități recurente, identificarea cauzelor istorice și structurale ale acesteia și evaluarea costurilor pe care le produce în plan instituțional, economic și moral. Conceptual, "merge și așa" poate fi definit drept toleranța socială față de deviația de la standard atunci când deviația nu produce consecințe imediate sau vizibile. În literatura sociologică, fenomenul este apropiat de ceea ce teoria organizațională numește "normalizarea deviației" - procesul prin care abaterile repetate devin, în timp, acceptabile și apoi invizibile. În contextul din România, această toleranță nu poate fi analizată în afara istoriei sale. Formarea statului modern a fost marcată de discontinuități instituționale, dominații externe, reforme incomplete și perioade de autoritarism. În secolul XX, experiența regimului comunist a produs o cultură a conformismului formal și a adaptării informale. În timpul regimului condus de Nicolae Ceaușescu, standardul oficial era adesea diferit de realitatea practică, iar supraviețuirea socială presupunea negocierea permanentă între normă și improvizație. După 1989, tranziția rapidă către economia de piață a generat alte forme ale aceluiași mecanism. Slăbiciunea instituțională, legislația instabilă și aplicarea selectivă a regulilor au consolidat ideea că regula este negociabilă, iar performanța reală poate fi înlocuită cu conformarea minimală. Această carte pornește de la ipoteza că "merge și așa" nu este o trăsătură etnică, ci rezultatul unui proces istoric de adaptare. Problema apare atunci când mecanismul adaptativ devine normă culturală și începe să afecteze: - funcționarea instituțiilor; - calitatea educației; - cultura profesională; - infrastructura; - relațiile interumane. Acceptarea sistematică a standardului minim produce un efect cumulativ: scăderea încrederii sociale. Iar în absența încrederii, costurile tranzacționale cresc, cooperarea scade, iar dezvoltarea devine fragmentată. Analiza propusă în paginile următoare va urmări trei direcții principale: Geneza istorică a mentalității - pentru a înțelege de ce a apărut și în ce condiții a fost funcțională. Mecanismele psihologice și sociale ale perpetuării - pentru a explica de ce persistă. Costurile și posibilitățile de depășire - pentru a identifica dacă ruptura culturală este posibilă. Lucrarea va alterna analiza conceptuală cu exemple concrete din spațiul public contemporan, evitând însă particularizările polemice. Nu indivizii sunt tema centrală, ci tiparul. În orice societate există compromis. Nicio cultură nu funcționează exclusiv la nivelul idealului. Întrebarea esențială este însă alta: când compromisul devine regulă, iar exigența devine excepție? "Neamul lui merge și așa" nu este o etichetă, ci o metaforă analitică. Ea desemnează un mod de funcționare socială care poate fi înțeles, explicat și - eventual - corectat. O societate nu se schimbă prin negare, ci prin conștientizare. Această carte este un exercițiu de conștientizare.