În romanul lui D.R. Popescu, gestul hermeneutic păcătuieşte, dimpotrivă, prin exces de interpretare, efectul fiind însă acelaşi: frustrarea celui care doreşte să primească reţeta de folosinţă sau preparare odată cu bunul cumpărat. Erudiţia romancierului în materie de şcoli critice şi teoretice contemporane – în versiune parodică! – este remarcabilă, de natură să complexeze mulţi confraţi critici. Stilul cameleonic îşi apropie eclectismul caracteristic al practicii curente – altminteri strictă în privinţa teoriilor „canonizate” pentru a intra în alambicul teoriei literare postmoderne –, adoptând pe rând travestiuri, mai vechi sau de ultimă oră. / Maria-Ana Tupan