În romanul lui D.R. Popescu, gestul hermeneutic păcătuieşte, dimpotrivă, prin exces de interpretare, efectul fiind însă acelaşi: frustrarea celui care doreşte să primească reţeta de folosinţă sau preparare odată cu bunul cumpărat. Erudiţia romancierului în materie de şcoli critice şi teoretice contemporane – în versiune parodică! – este remarcabilă, de natură să complexeze mulţi confraţi critici. Stilul cameleonic îşi apropie eclectismul caracteristic al practicii curente – altminteri strictă în privinţa teoriilor „canonizate” pentru a intra în alambicul teoriei literare postmoderne –, adoptând pe rând travestiuri, mai vechi sau de ultimă oră. / Maria-Ana Tupan

本作は、画家リッピの情熱をポストモダンの迷宮へと変貌させた野心作です。ポペスクは批評理論のパロディを縦横無尽に織り交ぜ、歴史小説の枠を超えた「解釈の過剰」という魅惑的な知の狂気を描き出します。変幻自在な文体は、真実に迫る行為そのものを一つの芸術へと昇華させています。 聖と俗が混淆する核心には、既存の価値観を解体する知的な遊び心が息づいています。禁断の愛と現代的諷刺が交錯する構成は、読者の理性を激しく揺さぶるでしょう。博識さと革新性が同居する本作は、読むこと自体が贅沢な冒険となる文学の極北を体現する一冊です。