Al șaptelea roman din seria MINERVA TUTOVAN. Povestea începe la Restaurantul București, unde un grup nespus de ciudat comite niște violențe inexplicabile. În altă parte, un inginer care lucrează la un proiect de importanță națională găsește… o violetă într-o casă de bani la care numai el are acces. Cine era fata agresată în restaurant? Cum a apărut floarea într-un loc secret? Ce legătură există între cele două planuri? Răspunsurile se află în acest roman irezistibil pentru toți iubitorii de suspans. „– Trăiesc un mister. Dacă n-aș fi un tip eminamente realist […], aș zice că în toată afacerea asta s-a strecurat o fantomă. Veniți, vă rog, după mine. Micul salon dădea într-un coridor, la capătul căruia se afla o ușă într-adevăr blindată. Drugi de fier, încuietori complicate, o broască cu cifru. Vasiliu manevră cheile, apoi discul și pătrunseră într-o încăpere pătrată, de circa zece metri pătrați. Fereastra îngustă era zăbrelită cu gratii. Minerva își roti ochii. […] Arătă cu bărbia spre dulapuri: – …Ăăă… șifonierele astea sunt pline cu documente? […] – Nu vă grăbiți. Conțin, în cea mai mare parte, lucrări vechi, a căror noutate s-a consumat, sau simple încercări abandonate […]. Ceea ce e de actualitate păstrez în fichet, iar cheia – o yală japoneză ultimul tip – se află în permanență la mine. – Văd! În consecință, care este necazul dumneavoastră? – Azi-dimineață, rosti Vasiliu, când am intrat aici ca să-mi iau niște note de care aveam nevoie la serviciu, am găsit chiar lângă fichet o floare! – Ce?! – O violetă! – Aha! Cum rămâne cu ușa dumneavoastră super-blindată? Dădu din mână. – Eh! Unde-i floarea? – Uitați-o acolo, pe pervaz...“